marți, 27 decembrie 2016

Lecţii pe care le-am învăţat la TED2016

Privind conferinţa TED2016 ca un ansamblu, putem observa temele abordate pe parcursul acesteia: 

1. Suntem pregătiţi pentru marele moment. Speakerii au vorbit despre evoluţia omenirii şi realizările umanităţii de-a lungul timpului. Toţi susţin că omenirea este gata pentru următorul pas - fie acela oprirea poluării , conectarea întregii umanităţi la internet sau călătoriile interstelare – dar că trebuie realizat prin unirea forţelor statelor lumii , că trebuie să fie un proiect colectiv. 

2. Triumful poate veni şi din lucruri mărunte. Speakerii au vorbit despre importanţa ideilor mici şi aparent neînsemnate , dar care pot duce la un rezultat glorios. 

3. Căutarea justiţiei rasiale. Arhitectul Michael Murphy prezintă ideea unui memorial în Montgomerz , Alabama , pentru a comemora istoria ascunsă a injustiţiei rasiale din Statele Unite ale Americii. 

4. Minunea trecutului. Un pentalog, un arheolog şi un istoric au urcat pe scenă anul acesta. 

5. O atitudine nouă privind schimbările climatice. 2 specialişti îşi prezintă părerea asupra schimbărilor climatice , iar atitudinea lor a surprins prin pozitivism. 

6. Realitatea este plictisitoare; să încercăm altceva. 

Publicul a putut viziona o varietatea de filme, toate extrem de interesante. Publicul a fost plăcut surprins de marea varietate de subiecte abordate în acest an, toate discursurile fiind susţinute cu măiestrie de speakerii cu grijă aleşi de organizatori. Conferinţa din acest an, putem concluziona, a fost un adevărat succes.


Autor: Miruna Tudor


duminică, 18 decembrie 2016

Cum un discurs TED a fost vizualizat de 20.000.000 ori

În cartea TALK LIKE TED  Carmine Gallo aminteşte faptul că o bună expunere la TED necesită repetiţie după repetiţie. 
El aduce în prim plan un discurs TED vizualizat de aproape 20.000.000 de ori. 
Discursul se numeste „Puternicul atac de iluminare” şi aparţine doamnei Jill Bolte Taylor care relatează practic aproape în direct despre atacul ei cerebral. 

Dar acest discurs, aminteşte Carmine Gallo, nu a apărut aşa din senin. 
Dr. Jill Bolte Taylor a exersat acest discurs de 200 de ori

Practic dacă facem o împărţire simplă nr. de vizulizări (20.000.000) cu nr. de repetiţii (200) ajungem la o concluzie liniştitoare şi anume: cu fiecare repetiţie efectuată câştigăm 100.000 de vizualizări. 
Mai simplu spus: repet o dată o să am 100.000 de vizualizări.....repet doar de 10 ori o să am 1.000.000 de vizualizări. 
Dar să lăsăm artimetica. Probabil aici e vorba de matematică superioară.....de o creştere exponenţială. Şi, poate abia dupa 100 de repetiţii încep să simt că am şi început să decolez ca un avion. Până atunci, cu cele 100 de repetiţii, rulez la sol....şi mă văd doar cei de pe pistă. E bine aşa, nu e bine?! Depinde de fiecare potenţial speaker ce obiective are: la sol sau la înălţime.

Deci important este să urmărim nu numai acest film TED cu Dr. Jill Bolte Taylor dar în funcţie de subiectul nostru să urmărim măcar 100 de filme TED
O să spuneţi că 100 de filme TED e cam mult? Asta cu mult sau putin.....e ca în povestea cu motanul "cuantic" Cheshire din Alice în Ţara Minunilor....depinde unde vrei să ajungi.....???
- la sol...în cazul nostru înseamnă doar în sala TEDxBrasov...?
- la înalţime înseamnă să zbori, pe tot globul, la 10.000 m deasupra solului prin Internet prin naveta YouTube! 


Şi dacă cele două sfaturi de aici le asamblezi.....adică să repeţi de 200 de ori discursul şi să urmăreşti 100 filme TED pe subiectul tău....atunci există mari şanse să faci saltul "cuantic" de la TEDx la TEDGlobal. 
(un art. de Tibi Ruczui)

duminică, 11 decembrie 2016

Matematica iubirii

Când Hannah Fry a fost sunată şi rugată să scrie cartea ,,Matematica iubirii“ se afla, dintre toate locurile în care ar fi putut fi – în luna de miere. 

Fry a ţinut în 2012 un discurs la TEDxLondra pe tema ,,Este viaţa noastră chiar aşa complexă ?”. 

Când, un an mai târziu, în New York se căutau speakeri pentru acelaşi tip de eveniment, echipa organizatoare a dorit-o pe Fry. 

Aceasta a acceptat oferta şi i s-a dat dreptul de a-şi alege subiectul. 
A dorit să vorbească despre investigarea unei relaţii prin mijloace matematice. 
A vrut să dovedească că matematica poate oferi o perspectivă importantă asupra oricărui subiect. 

Când discursul ei a fost postat pe You Tube o săptămână mai târziu, editorul cărţilor TED, Michelle Quint, a decis că discursul ei ar fi bun sub formă de carte. 

Hannah a fost încântată de propunere şi a scris cartea sub forma unei poveşti astfel încât aceasta este accesibilă pentru toată lumea. Se descrie viaţa unei persoane atât singură, cât şi într-o relaţie, căsătorită şi încercând să întreţină un mariaj, scopul fiind ca toată lumea să se regăsească în cel puţin un capitol al cărţii. 

Ceea ce este deosebit la această carte este că cititorii sunt purtaţi prin formule, ecuaţii sau algoritmi ce ne fac să înţelegem iubirea într-un mod diferit. 
Astfel, relaţiile de orice tip sunt descrise prin intermediul, evident, al matematicii. 
În final, cartea ei are ca scop convingerea cititorului că dacă te uiţi la lucruri dintr-o perspectivă nouă, de fapt, nicio formulă nu trebuie aplicată. 
Iubirea trebuie trăită mai mult decât trebuie analizată.


Autor: Miruna Tudor


luni, 5 decembrie 2016

Amintindu-ne de Stella Young

Dacă urmăreşti mai multe discursuri TED vei ajunge la concluzia că majoritatea speakerilor s-au confruntat în viaţă cu probleme pe care le-au depăşit şi păşesc în lumina reflectoarelor pentru a fi o sursă de inspiraţie pentru auditoriu. Discursurile lor conţin nu rar întrebarea ,, Dacă eu am reuşit , câte puteţi face voi ? “ . 

Stella Young nu avea nimic din toate acestea. Ea nu plănuia să fie sursa nimănui de inspiraţie. 
Prin discursul pe care l-a ţinut în cadrul conferinţei TEDxSidney în aprilie 2014, ea urmărea să schimbe stereotipurile cu care s-a luptat toată viaţa ca persoană în scaun cu rotile. 

Stella a descris cum, în timp ce preda unei clase de elevi, un băieţel a ridicat mâna şi a întrebat-o când îşi începe discursul inspiraţional. Atunci a realizat că persoanele cu dizabilităţi sunt folosite ca sursă de inspiraţie pentru persoanele fără dizabilităţi. 
Iar ei i se părea anormal. Poate am văzut acele poze cu o fetiţă fără mâini pictând cu gura , sau un băieţel cu proteze în loc de picioare alergând. Dar Stella susţinea că aceste poze nu ar trebui folosite ca inspiraţie pentru ceilalţi. 
Aceşti copii doar îşi folosesc corpul la cea mai bună capacitate, ceea ce nu este deloc excepţional. Este normal. 
Desfiinţând citatul ,, Singura dizabilitate pe care o ai este o atitudine negativă “, Stella susţine că doreşte să trăiască într-o lume în care un copil nu este mirat când are o profesoară în scaun cu rotile, iar persoanele cu dizabilităţi nu sunt văzute doar ca o sursă de inspiraţe pentru cele fără dizabilităţi, ci ca persoane ,, normale” , capabile să lucreze şi să exceleze fără mila celor din jur. 
Stella Young a murit în data de 6 decembrie 2014. Avea 32 de ani. Nu şi-a dorit să fie sursa nimănui de inspiraţie.


Autor: Miruna Tudor


Sursa

joi, 1 decembrie 2016

Lucru în echipă. Socializare. Implicare în comunitate

Festivalul de jazz si blues- Brașov, 2016 
de Miruna Tudor

 ,, Lucru în echipă. Socializare. Implicare în comunitate.” Acestea sunt motivele invocate de voluntari pentru a justifica dorința lor de a participa la Festivalul de jazz și blues. 

Acesta a avut loc in perioada 24-26 noiembrie la Brașov și a atras atenția multor pasionați de muzică. 

Benga Ana și Betrăreanu Karla Maria, voluntare în cadrul festivalului, explică: ,, Posibilitatea de a fi aici este un adevărat plus în viața noastră: avem șansa să ajutăm oameni în timp ce facem ceea ce ne place- ascultăm muzică.” 

Pe de altă parte, Vlad Poustovan și Vlad Popa susțin că participă ca voluntari ,, în vederea pregătirii pentru viitor”. 

Astfel de evenimente aduc la un loc persoane cu interese comune: atât participanții propriu-ziși, cât și voluntarii împărășesc plăcerea de a asculta muzică bună și de a interacționa. Muzica te deschide, te face mai receptiv la tot ceea ce este în jurul tău. 
Astfel, diferitele idei și mentalități nu mai sunt transmise prin cuvinte, ci prin note muzicale. 

Organizarea festivalului în Brașov aduce orașul în linia orașelor de o importanță culturală majoră din țară. 

În cadrul acestuia, trupe din SUA, Italia, Marea Britanie și multe altele au fermecat publicul. Conexiunea legată între spectatori și cântăreți a determinat mulțimea să se ridice în picioare și în unele cazuri să danseze. Energia pozitivă transmisă de cei de pe scenă determina ca chipurile celor ce părăseau evenimentul să fie luminate de un zâmbet larg. 
Trupa din Statele Unite ale Americii, The Jimmys, susține că organizatorii evenimentului au fost profesioniști, planificarea festivalului fiind de excepție. ,, România ne-a impresionat în mod plăcut: ne-au plăcut oamenii și... mâncarea.“ 
Festivalul de jazz și blues a oferit publicului brașovean ocazia de a participa la un eveniment cultural de importanță națională, invitație la care s-a răspuns clar afirmativ.