duminică, 20 noiembrie 2016

Arabella McIntyre-Brown – speaker la TEDxBraşov, ediţia mai 2016

"Imaginaţie, creativitate, inovaţie. Toate reprezintă acelaşi lucru, corect? 
În realitate, de fapt, sunt trei lucruri total diferite.”. 
Astfel şi-a început Arabella, englezoaică de provenienţă, discursul. 

Arabella, de profesie autoare, ne-a demonstrat că, deşi cei trei termeni sunt diferiţi, sunt egal importanţi în vederea reuşitei oricărui proiect. 
Totodată, ne-a prezentat un adevăr supărător: în perioada în care suntem la şcoală ni se spune că trebuie să stăm în linie, ni se induce un anumit fel de a gândi, identic cu al celor din jur; a face ceva nu mai este un ,,vreau”, ci un ,,trebuie”, iar felul în care ne facem treaba nu mai este un ,,pentru că aşa simt că e bine”, ci un ,,pentru că aşa mi s-a spus”. 

Toate acestea, în viziunea Arabellei, duc la inhibarea imaginaţiei. 

Din fericire, tot ea ne dă vestea cea bună: imaginaţiei i se poate reda libertatea. 
Arabella conduce ateliere prin care îi ajută pe cei ce doresc să devină scriitori. 

O scurtă discuţie cu aceştia este suficient pentru ca ,,singura lor problemă privind scrisul să devină faptul că nu le merg mâinile destul de repede pentru a scrie tot”. 
Arabella ne spune că le oferă ,,cheia”. 
Dar în spatele acestei femei puternice, fascinante, stă o întreagă poveste. 

Cum a ajuns Arabella să trăiască într-o cabană de lemn de pe un deal al Carpaţilor, deşi a locuit pentru mulţi ani în Liverpool? Povestea ei de viaţă şi-o expune cu umor şi sinceritate în cartea proaspăt lansată 
,,Din Liverpool în Carpaţi “. 

Pentru a descoperi mai multe despre ideile Arabellei şi a înţelege care este ,,cheia” despre care aceasta vorbeşte, te invităm să vizualizezi prestaţia acesteia în cadrul evenimentului TEDxBraşov.
autor: Miruna Tudor

duminică, 13 noiembrie 2016

Găseşte timp pentru ceea ce contează

“Avem puterea să ne umplem viaţa cu ceea ce merită să fie în ea” spune autoarea Laura Vanderkam. 

Vorbitoare la ediţia TEDWomen din acest an de la San Francisco, Laura a abordat un subiect sensibil pentru mulţi dintre noi: timpul

Vanderkam studiază cum îşi ocupă vieţile femeile foarte ocupate. Pentru ultima ei carte, “Ştiu cum face”, a rugat 143 de femei să îşi contorizeze pentru o săptămână viaţa: ceea ce fac în fiecare oră din fiecare zi. 

A descoperit, astfel, că “noi, de fapt, avem foarte mult timp, dar îl folosim greşit”. 
Conform Laurei, ca să ne folosim timpul eficient, trebuie să dăm prioritate lucrurilor care contează şi să încercăm să renunţăm la cele care nu au importanţă. 
Sună simplu...dar cum o facem? 
Vanderkam sugerează să ne oprim pentru puţin şi să stăm să ne gândim. 
Ce este important pentru tine pe termen lung? 
Ce vrei să realizezi anul acesta? Dar anul viitor? 

Laura ne sfătuieşte să ne începem fiecare an făcând o listă cu obiectivele pe care le avem. 
Aceasta ne va îndruma pe tot parcursul anului, ne va face să păstrăm linia Nordului. 

Laura ne mai propune un exerciţiu pe care îl putem face în serile de vineri. Scrie câte două priorităţi în categoriile carieră, relaţii şi propria persoană. 

Gândeşte-te cum îţi poţi organiza timpul astfel încât să le poţi atinge pe toate. 
Decide, astfel, care sunt priorităţile din viaţa ta şi petrece-ţi timpul, şi viaţa, conform acestora.
Autor: Miruna Tudor
Sursa

joi, 10 noiembrie 2016

Fiecare copil e un artist

Principiul pelicanilor în educaţie 
Introducere 
 de Tibi Ruczui

    Motto: 
Capacitatea de a învăţa, atat a omului cât şi a animalului 
este una dintre cele mai remarcabile acte naturale, 
alături de reproducere şi ereditate” 
(R. Woodworth, D. Marquis, 1965)

Monterey (spaniolă pentru „Muntele regelui”) este un oraş de pe coasta Pacificului în comitatul Monterey, statul California, SUA. El este amplasat pe o peninsulă în golful Monterey Bay la altitudinea de 8 m deasupra n.m., ocupă o suprafaţă de 30,4 km², din care 21,9 km² este uscat. 


Locuitorii de aici se mândreau cu pelicanii care trăiau pe liniile de coastă. Dar asta până la un moment dat când a apărut criza de mediu. 

Iniţial păsările se bucurau de o viaţă îmbelşugată pescuind, fără efort, tonul lăsat în urmă de vasele de pescuit. 
Dar viaţa păsărilor a luat o întorsătură neaşteptată. 

O nouă lege de mediu interzice pescuitul tonului în zonă. 

Ecologiştii şi pescarii se confruntă cu o consecinţă neaşteptată: pelicanii din Monterey au început să moară. Ecologiştii, experţii, biologii marini se alarmează şi încep să pună in practica diverse soluţii. Fără rezultat. Se părea ca soarta pelicanilor era extincţia, dispariţia. 

Soluţia însă a venit la fel într-un mod la fel de neaştepat aşa cum apăruse şi problema. 
Biologii au adus pelicani din Florida de la două mii de mile distanţă. Aceştia erau pelicani “sălbatici” care adică nu şi-au pierdut abilitatea de a vâna instinctiv. Calculul biologilor era ca aceşti pelicani o să se încruciseze cu pelicanii răsfăţaţi din Monterey şi astfel o să apară o nouă generaţie de pelicani şi biologii o să obţină rezultatele aşteptate. 

Dar nu s-a întamplat chiar aşa. 

În câteva luni pelicanii din Monterey, influenţate fiind de păsările aduse, au început să se hrăneasca pe cont propriu. 
Populaţia a fost salvată. 

O să vă întrebaţi ce legătură are acestă poveste cu criza din educaţie?! 

Ca să vedem legătura o să privim în istoria umană. 

Înainte de 1550, China şi Imperiul Otoman – întruchiparea politică a Islamului – erau superputerile lumii în plan politic, militar, economic, ştiinţific şi cultural. 
De la 1550 încolo, amândouă au devenit din ce în ce mai stagnante…şi practic în doar 100 de ani supremaţia a fost preluată de Vest datorită faptului că şi-a reorganizat şcolile în jurul cărţii tipărite.

Şi în primul caz, cu pelicanii ca şi in cazul următor, cu oamenii din Renaştere, avem un numitor comun: învăţarea
Clerul islamic a rămas ataşat recitării, învăţării de rost şi predare.... iar învăţaţii confucinanişti au respins cartea tipărită în favoarea caligrafiei. 
Atât China cât şi Imperiul Otoman s-au orientat spre interior, devenind defensivi pe când in Vest şcoala a început să fie văzută din câteva motive ca o instituţie "progresivă".

Bill Gates, într-un discurs TED, amintea ca educaţia este lucrul pe care trebuie să-l facem cel mai bine (tema educaţiei este abordată de Bill Gates de la min. 8:00). Gates arată în acest discurs faptul că Asia în materie de educaţie stă ceva mai bine decât Statele Unite ceea ce este evident o provocare pentru guvernanţii responsabili. 
"Cât de mare este diferenţa într-o şcoală sau între şcoli? Şi răspunsul este ca aceste diferenţe sunt de necrezut. Un profesor din primul sfert va îmbunatăţi performanţa clasei lui, conform rezultatelor testelor, cu peste 10 la suta într-un singur an. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că dacă în Statele Unite, pentru doi ani, ar fi doar profesori din primul sfert, întreaga diferenţă dintre noi şi Asia ar dispărea. În patru ani am spulbera pe oricine din lume." Bill Gates
Dincolo de soluţiile de ordin cantitativ, de necontestat, cu care Bill Gates ne-a obişnuit Întrebarea adevărată pe care trebuie să o punem este cum să faci educaţie într-un mediu tehnologic nou 
care practic face ce? Ca o imensă gaură neagră înghite şcolile noastre! Nu ştiu însă cum se poate reforma totuşi o gaură neagră....

Şi totuşi soluţii multiple, nenumărate, o găsiţi în această carte şi în cele 100 de idei verificate prin cercetare şi practică şi prezentate la TED de-a lungul anilor. Dar va important să vedem şi dincolo de gard sau de soluţiile prezentate. Şi chiar o să vedem!

Cartea foloseste drept fir călăuzitor practic un singur autor şi anume urmăreşte ideile lui Drucker

Peter Ferdinand Drucker (1909-2005) este cel mai important gânditor al managementului şi afacerilor din veacul al XX-lea. A fost un om prolific, chiar şi la nouăzeci de ani. Opera lui Drucker este atotcuprinzătoare, ultima sa carte, "Management Challenges for the 21st Century", fiind scrisă cu puţin înainte de a împlini 90 de ani. 

Citind această carte "Fiecare copil e un artist", în doar câteva ore, o să scăpaţi de o parte din prejudecăţile cu care şi eu m-am confruntat înainte de a începe această aventură. 

Cercetarea ideilor din educaţie, prezentate la TED, mi-a luat 7 ani iar experimentarea practică a unor ipoteze de lucru mi-a luat 3 ani.

Dar marile prejudecăţi, cele ce ţin de noi nivele de realitate urmează să dispară. 
Marea revelaţie, piatra de moară de care eram inevitabil legat cu atâtea idei şi concepte care gravitau în jurul meu, s-a pulverizat în mod miraculos….. prin folosirea metodologiei TD – TransDisciplinaritate - care aparţine acad. Basarab Nicolescu.

Aşadar o să întâlniţi în această carte adevăraţi "pelicani umani", extrem de bine antrenaţi, în a descoperi ideile cele mai productive din educaţie, tocmai acolo unde acestea sunt. 

Legaţi-vă centurile de siguranţă! 
Drumul e extrem de interesant. 

Aşa cum scriam in Manifestul TED: 
Acum suntem în pragul unei noi Renaşteri. Sunt doar două mici diferenţe. Prima deosebire este ca acum Renaşterea curpinde toată lumea, nu numai Europa. Şi a doua deosebire constă în faptul că odinioară renaşterea a durat 300-400 de ani iar acum va dura 30-40 de ani.” 

Si cum spune Drucker:

 "Până acum, nici o ţară nu posedă sistemul educaţional de care are nevoie societatea bazată pe cunoştinţe." Drucker
Va aduce oare cartea aceasta în discuţie acele concepte de care avem nevoie pentru a supravieţui? 
Tema pusă în discuţie este cu atât mai interesantă cu cât reuşim să ne dăm seama că înainte de a avea o criză de climă avem o criză a educaţiei. Sir Ken Robinson în cadrul unei conferinţe TED îşi expune un crez.  

Sir Ken Robinson crede că ne aflăm în faţa unei crize, nu a resurselor naturale, deşi el crede că e adevărată, ci avem o criză a resurselor umane. 

Acest crez ca mare parte din intuiţiile lui Sir Ken Robinson, remarcabil exprimate la TED, are o valoare deosebită deeoarece practic disociează 2 elemente, concepte, fundamental diferite, dar interdependente: viziune si misiune...elemente de fapt cu care o să începem călătoria noastră de trecere prin "Valea Morţii" în care se află azi, din păcate sau din fericire, educaţia azi. Întrebările referitoare la climă, la aer, apă, adăpost, hrană, la educaţie, învăţare şi predare, fiind mai importante decât răspunsurile vă invităm să citiţi în continuare acestă carte dar nu înainte de a urmări punctul de vedere expus la TED de Sir Ken Robinson

vineri, 4 noiembrie 2016

TED-Ed: Ce şi cum să mănânci ca să gândeşti mai cu spor

Eşti elev şi doreşti să te descurci mai bine la şcoala? 

Atunci printre altele, este bine să-ţi urmăreşti cu atenţie alimentaţia. 

Anumite alimente stimulează dezvoltarea creierului – şi îi îmbunătăţesc funcţionarea, memoria şi concentrarea. 

Da fapt, creierul este un organ foarte flămând – primul dintre organele corpului care absoarbe nutrientele din alimentele pe care le mâncăm. 

Dacă hrăneşti corpul cu junk food, în mod sigur şi creierul va suferi. 


Află mai multe, prin TED-Ed, despre modul în care să-ţi hrăneşti creierul. Film subtitrat in limba română.