marți, 27 decembrie 2016

Lecţii pe care le-am învăţat la TED2016

Privind conferinţa TED2016 ca un ansamblu, putem observa temele abordate pe parcursul acesteia: 

1. Suntem pregătiţi pentru marele moment. Speakerii au vorbit despre evoluţia omenirii şi realizările umanităţii de-a lungul timpului. Toţi susţin că omenirea este gata pentru următorul pas - fie acela oprirea poluării , conectarea întregii umanităţi la internet sau călătoriile interstelare – dar că trebuie realizat prin unirea forţelor statelor lumii , că trebuie să fie un proiect colectiv. 

2. Triumful poate veni şi din lucruri mărunte. Speakerii au vorbit despre importanţa ideilor mici şi aparent neînsemnate , dar care pot duce la un rezultat glorios. 

3. Căutarea justiţiei rasiale. Arhitectul Michael Murphy prezintă ideea unui memorial în Montgomerz , Alabama , pentru a comemora istoria ascunsă a injustiţiei rasiale din Statele Unite ale Americii. 

4. Minunea trecutului. Un pentalog, un arheolog şi un istoric au urcat pe scenă anul acesta. 

5. O atitudine nouă privind schimbările climatice. 2 specialişti îşi prezintă părerea asupra schimbărilor climatice , iar atitudinea lor a surprins prin pozitivism. 

6. Realitatea este plictisitoare; să încercăm altceva. 

Publicul a putut viziona o varietatea de filme, toate extrem de interesante. Publicul a fost plăcut surprins de marea varietate de subiecte abordate în acest an, toate discursurile fiind susţinute cu măiestrie de speakerii cu grijă aleşi de organizatori. Conferinţa din acest an, putem concluziona, a fost un adevărat succes.


Autor: Miruna Tudor


duminică, 18 decembrie 2016

Cum un discurs TED a fost vizualizat de 20.000.000 ori

În cartea TALK LIKE TED  Carmine Gallo aminteşte faptul că o bună expunere la TED necesită repetiţie după repetiţie. 
El aduce în prim plan un discurs TED vizualizat de aproape 20.000.000 de ori. 
Discursul se numeste „Puternicul atac de iluminare” şi aparţine doamnei Jill Bolte Taylor care relatează practic aproape în direct despre atacul ei cerebral. 

Dar acest discurs, aminteşte Carmine Gallo, nu a apărut aşa din senin. 
Dr. Jill Bolte Taylor a exersat acest discurs de 200 de ori

Practic dacă facem o împărţire simplă nr. de vizulizări (20.000.000) cu nr. de repetiţii (200) ajungem la o concluzie liniştitoare şi anume: cu fiecare repetiţie efectuată câştigăm 100.000 de vizualizări. 
Mai simplu spus: repet o dată o să am 100.000 de vizualizări.....repet doar de 10 ori o să am 1.000.000 de vizualizări. 
Dar să lăsăm artimetica. Probabil aici e vorba de matematică superioară.....de o creştere exponenţială. Şi, poate abia dupa 100 de repetiţii încep să simt că am şi început să decolez ca un avion. Până atunci, cu cele 100 de repetiţii, rulez la sol....şi mă văd doar cei de pe pistă. E bine aşa, nu e bine?! Depinde de fiecare potenţial speaker ce obiective are: la sol sau la înălţime.

Deci important este să urmărim nu numai acest film TED cu Dr. Jill Bolte Taylor dar în funcţie de subiectul nostru să urmărim măcar 100 de filme TED
O să spuneţi că 100 de filme TED e cam mult? Asta cu mult sau putin.....e ca în povestea cu motanul "cuantic" Cheshire din Alice în Ţara Minunilor....depinde unde vrei să ajungi.....???
- la sol...în cazul nostru înseamnă doar în sala TEDxBrasov...?
- la înalţime înseamnă să zbori, pe tot globul, la 10.000 m deasupra solului prin Internet prin naveta YouTube! 


Şi dacă cele două sfaturi de aici le asamblezi.....adică să repeţi de 200 de ori discursul şi să urmăreşti 100 filme TED pe subiectul tău....atunci există mari şanse să faci saltul "cuantic" de la TEDx la TEDGlobal. 
(un art. de Tibi Ruczui)

duminică, 11 decembrie 2016

Matematica iubirii

Când Hannah Fry a fost sunată şi rugată să scrie cartea ,,Matematica iubirii“ se afla, dintre toate locurile în care ar fi putut fi – în luna de miere. 

Fry a ţinut în 2012 un discurs la TEDxLondra pe tema ,,Este viaţa noastră chiar aşa complexă ?”. 

Când, un an mai târziu, în New York se căutau speakeri pentru acelaşi tip de eveniment, echipa organizatoare a dorit-o pe Fry. 

Aceasta a acceptat oferta şi i s-a dat dreptul de a-şi alege subiectul. 
A dorit să vorbească despre investigarea unei relaţii prin mijloace matematice. 
A vrut să dovedească că matematica poate oferi o perspectivă importantă asupra oricărui subiect. 

Când discursul ei a fost postat pe You Tube o săptămână mai târziu, editorul cărţilor TED, Michelle Quint, a decis că discursul ei ar fi bun sub formă de carte. 

Hannah a fost încântată de propunere şi a scris cartea sub forma unei poveşti astfel încât aceasta este accesibilă pentru toată lumea. Se descrie viaţa unei persoane atât singură, cât şi într-o relaţie, căsătorită şi încercând să întreţină un mariaj, scopul fiind ca toată lumea să se regăsească în cel puţin un capitol al cărţii. 

Ceea ce este deosebit la această carte este că cititorii sunt purtaţi prin formule, ecuaţii sau algoritmi ce ne fac să înţelegem iubirea într-un mod diferit. 
Astfel, relaţiile de orice tip sunt descrise prin intermediul, evident, al matematicii. 
În final, cartea ei are ca scop convingerea cititorului că dacă te uiţi la lucruri dintr-o perspectivă nouă, de fapt, nicio formulă nu trebuie aplicată. 
Iubirea trebuie trăită mai mult decât trebuie analizată.


Autor: Miruna Tudor


luni, 5 decembrie 2016

Amintindu-ne de Stella Young

Dacă urmăreşti mai multe discursuri TED vei ajunge la concluzia că majoritatea speakerilor s-au confruntat în viaţă cu probleme pe care le-au depăşit şi păşesc în lumina reflectoarelor pentru a fi o sursă de inspiraţie pentru auditoriu. Discursurile lor conţin nu rar întrebarea ,, Dacă eu am reuşit , câte puteţi face voi ? “ . 

Stella Young nu avea nimic din toate acestea. Ea nu plănuia să fie sursa nimănui de inspiraţie. 
Prin discursul pe care l-a ţinut în cadrul conferinţei TEDxSidney în aprilie 2014, ea urmărea să schimbe stereotipurile cu care s-a luptat toată viaţa ca persoană în scaun cu rotile. 

Stella a descris cum, în timp ce preda unei clase de elevi, un băieţel a ridicat mâna şi a întrebat-o când îşi începe discursul inspiraţional. Atunci a realizat că persoanele cu dizabilităţi sunt folosite ca sursă de inspiraţie pentru persoanele fără dizabilităţi. 
Iar ei i se părea anormal. Poate am văzut acele poze cu o fetiţă fără mâini pictând cu gura , sau un băieţel cu proteze în loc de picioare alergând. Dar Stella susţinea că aceste poze nu ar trebui folosite ca inspiraţie pentru ceilalţi. 
Aceşti copii doar îşi folosesc corpul la cea mai bună capacitate, ceea ce nu este deloc excepţional. Este normal. 
Desfiinţând citatul ,, Singura dizabilitate pe care o ai este o atitudine negativă “, Stella susţine că doreşte să trăiască într-o lume în care un copil nu este mirat când are o profesoară în scaun cu rotile, iar persoanele cu dizabilităţi nu sunt văzute doar ca o sursă de inspiraţe pentru cele fără dizabilităţi, ci ca persoane ,, normale” , capabile să lucreze şi să exceleze fără mila celor din jur. 
Stella Young a murit în data de 6 decembrie 2014. Avea 32 de ani. Nu şi-a dorit să fie sursa nimănui de inspiraţie.


Autor: Miruna Tudor


Sursa

joi, 1 decembrie 2016

Lucru în echipă. Socializare. Implicare în comunitate

Festivalul de jazz si blues- Brașov, 2016 
de Miruna Tudor

 ,, Lucru în echipă. Socializare. Implicare în comunitate.” Acestea sunt motivele invocate de voluntari pentru a justifica dorința lor de a participa la Festivalul de jazz și blues. 

Acesta a avut loc in perioada 24-26 noiembrie la Brașov și a atras atenția multor pasionați de muzică. 

Benga Ana și Betrăreanu Karla Maria, voluntare în cadrul festivalului, explică: ,, Posibilitatea de a fi aici este un adevărat plus în viața noastră: avem șansa să ajutăm oameni în timp ce facem ceea ce ne place- ascultăm muzică.” 

Pe de altă parte, Vlad Poustovan și Vlad Popa susțin că participă ca voluntari ,, în vederea pregătirii pentru viitor”. 

Astfel de evenimente aduc la un loc persoane cu interese comune: atât participanții propriu-ziși, cât și voluntarii împărășesc plăcerea de a asculta muzică bună și de a interacționa. Muzica te deschide, te face mai receptiv la tot ceea ce este în jurul tău. 
Astfel, diferitele idei și mentalități nu mai sunt transmise prin cuvinte, ci prin note muzicale. 

Organizarea festivalului în Brașov aduce orașul în linia orașelor de o importanță culturală majoră din țară. 

În cadrul acestuia, trupe din SUA, Italia, Marea Britanie și multe altele au fermecat publicul. Conexiunea legată între spectatori și cântăreți a determinat mulțimea să se ridice în picioare și în unele cazuri să danseze. Energia pozitivă transmisă de cei de pe scenă determina ca chipurile celor ce părăseau evenimentul să fie luminate de un zâmbet larg. 
Trupa din Statele Unite ale Americii, The Jimmys, susține că organizatorii evenimentului au fost profesioniști, planificarea festivalului fiind de excepție. ,, România ne-a impresionat în mod plăcut: ne-au plăcut oamenii și... mâncarea.“ 
Festivalul de jazz și blues a oferit publicului brașovean ocazia de a participa la un eveniment cultural de importanță națională, invitație la care s-a răspuns clar afirmativ.

duminică, 20 noiembrie 2016

Arabella McIntyre-Brown – speaker la TEDxBraşov, ediţia mai 2016

"Imaginaţie, creativitate, inovaţie. Toate reprezintă acelaşi lucru, corect? 
În realitate, de fapt, sunt trei lucruri total diferite.”. 
Astfel şi-a început Arabella, englezoaică de provenienţă, discursul. 

Arabella, de profesie autoare, ne-a demonstrat că, deşi cei trei termeni sunt diferiţi, sunt egal importanţi în vederea reuşitei oricărui proiect. 
Totodată, ne-a prezentat un adevăr supărător: în perioada în care suntem la şcoală ni se spune că trebuie să stăm în linie, ni se induce un anumit fel de a gândi, identic cu al celor din jur; a face ceva nu mai este un ,,vreau”, ci un ,,trebuie”, iar felul în care ne facem treaba nu mai este un ,,pentru că aşa simt că e bine”, ci un ,,pentru că aşa mi s-a spus”. 

Toate acestea, în viziunea Arabellei, duc la inhibarea imaginaţiei. 

Din fericire, tot ea ne dă vestea cea bună: imaginaţiei i se poate reda libertatea. 
Arabella conduce ateliere prin care îi ajută pe cei ce doresc să devină scriitori. 

O scurtă discuţie cu aceştia este suficient pentru ca ,,singura lor problemă privind scrisul să devină faptul că nu le merg mâinile destul de repede pentru a scrie tot”. 
Arabella ne spune că le oferă ,,cheia”. 
Dar în spatele acestei femei puternice, fascinante, stă o întreagă poveste. 

Cum a ajuns Arabella să trăiască într-o cabană de lemn de pe un deal al Carpaţilor, deşi a locuit pentru mulţi ani în Liverpool? Povestea ei de viaţă şi-o expune cu umor şi sinceritate în cartea proaspăt lansată 
,,Din Liverpool în Carpaţi “. 

Pentru a descoperi mai multe despre ideile Arabellei şi a înţelege care este ,,cheia” despre care aceasta vorbeşte, te invităm să vizualizezi prestaţia acesteia în cadrul evenimentului TEDxBraşov.
autor: Miruna Tudor

duminică, 13 noiembrie 2016

Găseşte timp pentru ceea ce contează

“Avem puterea să ne umplem viaţa cu ceea ce merită să fie în ea” spune autoarea Laura Vanderkam. 

Vorbitoare la ediţia TEDWomen din acest an de la San Francisco, Laura a abordat un subiect sensibil pentru mulţi dintre noi: timpul

Vanderkam studiază cum îşi ocupă vieţile femeile foarte ocupate. Pentru ultima ei carte, “Ştiu cum face”, a rugat 143 de femei să îşi contorizeze pentru o săptămână viaţa: ceea ce fac în fiecare oră din fiecare zi. 

A descoperit, astfel, că “noi, de fapt, avem foarte mult timp, dar îl folosim greşit”. 
Conform Laurei, ca să ne folosim timpul eficient, trebuie să dăm prioritate lucrurilor care contează şi să încercăm să renunţăm la cele care nu au importanţă. 
Sună simplu...dar cum o facem? 
Vanderkam sugerează să ne oprim pentru puţin şi să stăm să ne gândim. 
Ce este important pentru tine pe termen lung? 
Ce vrei să realizezi anul acesta? Dar anul viitor? 

Laura ne sfătuieşte să ne începem fiecare an făcând o listă cu obiectivele pe care le avem. 
Aceasta ne va îndruma pe tot parcursul anului, ne va face să păstrăm linia Nordului. 

Laura ne mai propune un exerciţiu pe care îl putem face în serile de vineri. Scrie câte două priorităţi în categoriile carieră, relaţii şi propria persoană. 

Gândeşte-te cum îţi poţi organiza timpul astfel încât să le poţi atinge pe toate. 
Decide, astfel, care sunt priorităţile din viaţa ta şi petrece-ţi timpul, şi viaţa, conform acestora.
Autor: Miruna Tudor
Sursa

joi, 10 noiembrie 2016

Fiecare copil e un artist

Principiul pelicanilor în educaţie 
Introducere 
 de Tibi Ruczui

    Motto: 
Capacitatea de a învăţa, atat a omului cât şi a animalului 
este una dintre cele mai remarcabile acte naturale, 
alături de reproducere şi ereditate” 
(R. Woodworth, D. Marquis, 1965)

Monterey (spaniolă pentru „Muntele regelui”) este un oraş de pe coasta Pacificului în comitatul Monterey, statul California, SUA. El este amplasat pe o peninsulă în golful Monterey Bay la altitudinea de 8 m deasupra n.m., ocupă o suprafaţă de 30,4 km², din care 21,9 km² este uscat. 


Locuitorii de aici se mândreau cu pelicanii care trăiau pe liniile de coastă. Dar asta până la un moment dat când a apărut criza de mediu. 

Iniţial păsările se bucurau de o viaţă îmbelşugată pescuind, fără efort, tonul lăsat în urmă de vasele de pescuit. 
Dar viaţa păsărilor a luat o întorsătură neaşteptată. 

O nouă lege de mediu interzice pescuitul tonului în zonă. 

Ecologiştii şi pescarii se confruntă cu o consecinţă neaşteptată: pelicanii din Monterey au început să moară. Ecologiştii, experţii, biologii marini se alarmează şi încep să pună in practica diverse soluţii. Fără rezultat. Se părea ca soarta pelicanilor era extincţia, dispariţia. 

Soluţia însă a venit la fel într-un mod la fel de neaştepat aşa cum apăruse şi problema. 
Biologii au adus pelicani din Florida de la două mii de mile distanţă. Aceştia erau pelicani “sălbatici” care adică nu şi-au pierdut abilitatea de a vâna instinctiv. Calculul biologilor era ca aceşti pelicani o să se încruciseze cu pelicanii răsfăţaţi din Monterey şi astfel o să apară o nouă generaţie de pelicani şi biologii o să obţină rezultatele aşteptate. 

Dar nu s-a întamplat chiar aşa. 

În câteva luni pelicanii din Monterey, influenţate fiind de păsările aduse, au început să se hrăneasca pe cont propriu. 
Populaţia a fost salvată. 

O să vă întrebaţi ce legătură are acestă poveste cu criza din educaţie?! 

Ca să vedem legătura o să privim în istoria umană. 

Înainte de 1550, China şi Imperiul Otoman – întruchiparea politică a Islamului – erau superputerile lumii în plan politic, militar, economic, ştiinţific şi cultural. 
De la 1550 încolo, amândouă au devenit din ce în ce mai stagnante…şi practic în doar 100 de ani supremaţia a fost preluată de Vest datorită faptului că şi-a reorganizat şcolile în jurul cărţii tipărite.

Şi în primul caz, cu pelicanii ca şi in cazul următor, cu oamenii din Renaştere, avem un numitor comun: învăţarea
Clerul islamic a rămas ataşat recitării, învăţării de rost şi predare.... iar învăţaţii confucinanişti au respins cartea tipărită în favoarea caligrafiei. 
Atât China cât şi Imperiul Otoman s-au orientat spre interior, devenind defensivi pe când in Vest şcoala a început să fie văzută din câteva motive ca o instituţie "progresivă".

Bill Gates, într-un discurs TED, amintea ca educaţia este lucrul pe care trebuie să-l facem cel mai bine (tema educaţiei este abordată de Bill Gates de la min. 8:00). Gates arată în acest discurs faptul că Asia în materie de educaţie stă ceva mai bine decât Statele Unite ceea ce este evident o provocare pentru guvernanţii responsabili. 
"Cât de mare este diferenţa într-o şcoală sau între şcoli? Şi răspunsul este ca aceste diferenţe sunt de necrezut. Un profesor din primul sfert va îmbunatăţi performanţa clasei lui, conform rezultatelor testelor, cu peste 10 la suta într-un singur an. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că dacă în Statele Unite, pentru doi ani, ar fi doar profesori din primul sfert, întreaga diferenţă dintre noi şi Asia ar dispărea. În patru ani am spulbera pe oricine din lume." Bill Gates
Dincolo de soluţiile de ordin cantitativ, de necontestat, cu care Bill Gates ne-a obişnuit Întrebarea adevărată pe care trebuie să o punem este cum să faci educaţie într-un mediu tehnologic nou 
care practic face ce? Ca o imensă gaură neagră înghite şcolile noastre! Nu ştiu însă cum se poate reforma totuşi o gaură neagră....

Şi totuşi soluţii multiple, nenumărate, o găsiţi în această carte şi în cele 100 de idei verificate prin cercetare şi practică şi prezentate la TED de-a lungul anilor. Dar va important să vedem şi dincolo de gard sau de soluţiile prezentate. Şi chiar o să vedem!

Cartea foloseste drept fir călăuzitor practic un singur autor şi anume urmăreşte ideile lui Drucker

Peter Ferdinand Drucker (1909-2005) este cel mai important gânditor al managementului şi afacerilor din veacul al XX-lea. A fost un om prolific, chiar şi la nouăzeci de ani. Opera lui Drucker este atotcuprinzătoare, ultima sa carte, "Management Challenges for the 21st Century", fiind scrisă cu puţin înainte de a împlini 90 de ani. 

Citind această carte "Fiecare copil e un artist", în doar câteva ore, o să scăpaţi de o parte din prejudecăţile cu care şi eu m-am confruntat înainte de a începe această aventură. 

Cercetarea ideilor din educaţie, prezentate la TED, mi-a luat 7 ani iar experimentarea practică a unor ipoteze de lucru mi-a luat 3 ani.

Dar marile prejudecăţi, cele ce ţin de noi nivele de realitate urmează să dispară. 
Marea revelaţie, piatra de moară de care eram inevitabil legat cu atâtea idei şi concepte care gravitau în jurul meu, s-a pulverizat în mod miraculos….. prin folosirea metodologiei TD – TransDisciplinaritate - care aparţine acad. Basarab Nicolescu.

Aşadar o să întâlniţi în această carte adevăraţi "pelicani umani", extrem de bine antrenaţi, în a descoperi ideile cele mai productive din educaţie, tocmai acolo unde acestea sunt. 

Legaţi-vă centurile de siguranţă! 
Drumul e extrem de interesant. 

Aşa cum scriam in Manifestul TED: 
Acum suntem în pragul unei noi Renaşteri. Sunt doar două mici diferenţe. Prima deosebire este ca acum Renaşterea curpinde toată lumea, nu numai Europa. Şi a doua deosebire constă în faptul că odinioară renaşterea a durat 300-400 de ani iar acum va dura 30-40 de ani.” 

Si cum spune Drucker:

 "Până acum, nici o ţară nu posedă sistemul educaţional de care are nevoie societatea bazată pe cunoştinţe." Drucker
Va aduce oare cartea aceasta în discuţie acele concepte de care avem nevoie pentru a supravieţui? 
Tema pusă în discuţie este cu atât mai interesantă cu cât reuşim să ne dăm seama că înainte de a avea o criză de climă avem o criză a educaţiei. Sir Ken Robinson în cadrul unei conferinţe TED îşi expune un crez.  

Sir Ken Robinson crede că ne aflăm în faţa unei crize, nu a resurselor naturale, deşi el crede că e adevărată, ci avem o criză a resurselor umane. 

Acest crez ca mare parte din intuiţiile lui Sir Ken Robinson, remarcabil exprimate la TED, are o valoare deosebită deeoarece practic disociează 2 elemente, concepte, fundamental diferite, dar interdependente: viziune si misiune...elemente de fapt cu care o să începem călătoria noastră de trecere prin "Valea Morţii" în care se află azi, din păcate sau din fericire, educaţia azi. Întrebările referitoare la climă, la aer, apă, adăpost, hrană, la educaţie, învăţare şi predare, fiind mai importante decât răspunsurile vă invităm să citiţi în continuare acestă carte dar nu înainte de a urmări punctul de vedere expus la TED de Sir Ken Robinson

vineri, 4 noiembrie 2016

TED-Ed: Ce şi cum să mănânci ca să gândeşti mai cu spor

Eşti elev şi doreşti să te descurci mai bine la şcoala? 

Atunci printre altele, este bine să-ţi urmăreşti cu atenţie alimentaţia. 

Anumite alimente stimulează dezvoltarea creierului – şi îi îmbunătăţesc funcţionarea, memoria şi concentrarea. 

Da fapt, creierul este un organ foarte flămând – primul dintre organele corpului care absoarbe nutrientele din alimentele pe care le mâncăm. 

Dacă hrăneşti corpul cu junk food, în mod sigur şi creierul va suferi. 


Află mai multe, prin TED-Ed, despre modul în care să-ţi hrăneşti creierul. Film subtitrat in limba română.   


luni, 31 octombrie 2016

Studenţii din Siria explică de ce organizează un eveniment TEDx în campusul lor din Siria

Conflictul din Siria durează de peste 50 de ani. 


Sirienii au pierdut atât de multe în acest timp - cei care nu şi-au pierdut viaţa şi-au pierdut o parte din ea din cauza unei case dărâmate, unei cariere ruinate sau a unei familii distruse din cauza separării sau a morţii. 



Dar pentru mulţi sirieni, ceea ce s-a pierdut de fapt este speranţa. 
În 2015, un grup de studenţi ambiţioşi, studiind la YPU ( Yarmouk Private University), având între 20 şi 22 de ani, hotărăsc să organizeze primul TEDxYPU. 

Motivele lor sunt clare: doresc să aducă o rază de speranţă în tristeţea ce le umplea ţara. 
Tinerimea siriană are acces limitat la oportunităţi. 
Studenţii din Damasc au nevoie de inspiraţie şi scopul organizării evenimentului este de a le-o oferi. 

În ciuda întâmplărilor din ultimii ani din Siria, vor să continue să spere la ce se poate mai bun. Nu este uşor să inspiri asta studenţilor, dar tinerii organizatori sunt hotărâţi să încerce să o facă prin intermediul discursurilor şi ideilor împărtăşite. 

Au lucrat 7 luni la organizarea evenimentului şi au adunat un incredibil grup de sirieni pentru a fi speakeri - oameni din cele mai diverse domenii au fost chemaţi să vorbească în faţa studenţilor. 

Au invitat pe scenă atât persoane din oraşul lor, cât şi persoane din afara ţării care să se alăture prin Skype. 

A fost primulul TEDx ţinut într-o universitate din Siria, iar echipa organizatoare este convinsă că va avea un impact pozitiv asupra spiritului oamenilor.

Ca toate celelalte evenimente TEDx, acesta nu are o natură politică, concentrându-se pe aducerea împreună a comunităţilor şi împrăştierea de idei. 
Intenţia voluntarilor este o declaraţie către întreaga lume: sirienii încă mai au speranţă!
autor: Miruna Tudor

marți, 25 octombrie 2016

WOMAN IN THE MIRROR

Tema primului eveniment TEDxBrasovWomen, 
care se desfaşoară pe 28 oct. 2016, 
la Centrul Cultural Reduta, 
Braşov, cu începere de la ora 19,00 este "WOMAN IN THE MIRROR". 
Programul evenimentului se poate urmări pe Facebook, pagina oficială TEDxBrasov
Pentru rezervare bilete apăsaţi Aici

Omul din oglindă





O să fac o schimbare 
Pentru prima data in viaţă
O să mă simt bine 
O să fac diferenta 
O să fac ce e corect 

În timp ce-mi ridic gulerul 
Paltonului preferat 
Vântul îmi suflă prin minte 
Văd copii în stradă 
Care nu au destul să mănânce 
Cine sunt, să fiu orb? 
Pretinzând că nu văd 
Nevoile lor
O vară indiferentă 
Gâtul unei sticle sparte 
Şi sufletul unui om 
Merg unul dupa altul prin vânt 
Ştii
Pentru că nu au unde să se ducă 
De asta vreau sa ştii 

Încep cu omul din oglindă 
Îi cer să-şi schimbe căile 
Şi nici un mesaj nu ar fi putut fi mai clar
Dacă vrei sa faci lumea un loc mai bun 
Uite-te la tine şi apoi fă schimbarea 

Am fost victima unui 
Fel egoist de a iubi 
Eşti timpul să-mi dau seama 
Sunt unii fără casă 
Nu au cinci cenţi să împrumute 
Pot fi chiar eu cel care 
Pretinde ca nu vede că sunt singuri? 

O voinţă zguduită 
Inima cuiva frântă 
Şi un vis sfărâmat 
Urmează modeul vântului 
Vezi 
Pentru că nu au nici un alt loc unde ar putea fi 
De aceea încep cu mine 

Încep cu omul din oglindă 
Îi cer sa-şi schimbe căile.
Versuri 
Michael Jackson - Man in the mirror

duminică, 23 octombrie 2016

Familia care a tradus 2.000 de discursuri TED

Familia Dekkers
Faceţi cunoştinţă cu familia care a tradus 2.000 de discursuri TED.

Proiectul OTP 
( Open Translation Project ) 
are o familie de peste 18.000 de voluntari. 
Totuşi, pentru familia Dekkers din Israel, traducerea discursurilor TED din engleză în ebraică a devenit o "afacere" de familie. 

Ido şi Tal Dekkers, soţ şi soţie, au lucrat împreună la peste 2.000 de traduceri. 

Ido este cel mai prolific translator TED, având peste 1.800 de discursuri traduse în ebraică, iar Tal a lucrat şi ea la aproximativ 200. 

În timp ce cele două fiice ale lor, Adi şi May, încă lucrează la îmbunătăţirea limbii lor engleze pentru a se apuca de traduceri, au prins şi ele mania TED a părinţilor lor şi îi ajută la revizuirea traducerilor. 

De fapt, educaţia fiicelor sale a fost ceea ce l-a făcut pe Ido să înceapă să traducă discursuri TED în 2009, în speranţa că le va putea introduce în clasele fetelor. 

May şi Adi le-au prezentat TED-ul profesorilor lor, iar în prezent discursurile TED sunt folosite regulat în şcoala acestora ca o altă metodă de a învăţa.

Cuplul dezvăluie că şi-au împărtăşit pasiunea mai departe de şcoală, în rândul prietenilor şi vecinilor , dar şi a colegilor de servici. 

Tal şi Ido au vizionat un număr copleşitor de discursuri TED, iar unele dintre cele mai populare se numără printre preferatele lor: ,,Cum omoară şcoala creativitatea“ a lui Sir Ken Robinson şi ,,Scurtcircuitul meu interior “ a lui Jill Bolte Taylor. 

Dar, pentru ei, cea mai mare bucurie este să scrie traduceri ale discursurilor despre domeniile lor de activitate. 

Tal adoră să traducă discursuri despre artă şi design , iar Ido despre tehnologie. 
Cu toată dedicarea şi timpul acordat de aceştia OTP-ului se pune întrebarea: vor avea nevoie la un moment dat să ia o pauză de la tradus ? 

Răspunsul dat de ei este un ferm ,,nu!”. Tel dezvăluie că tradusul se simte ca o pauză binevenită de la ritmul obişnuit al vieţii lor. ,,Ne place să facem asta ! “ spune ea hotărâtă.
Autor: Tudor Miruna

joi, 20 octombrie 2016

De ce TED nu e în „afacerea” cu public speaking-ul


Zilele trecute am primit următoarea propunere: 

Suntem de la un speaking club şi dorim să ducem speakerii de la noi pe scena TED.

Problema e că printr-o asemenea cerinţă avem o neconcordanţă a competenţelor. 

Care e natura acestei neconcordanţe? 

Probabil ca e vorba de o percepţie gresită deoarece TED a devenit, fără voie (şi nevoie), un fel reper al artei de a ţine un discurs. 

Acuma toate discursurile din lume se raportează la TED. Cauzele acestui succes neaşteptat chiar şi de TED sunt multe. Nu intru aici în detalii. 

Cu toate aceste mari succese, de nivel global, TED nu este în „afacerea” cu public speaking-ul
Dimpotrivă! 
TED este în "afacerea" anti-discursurilor mobilizatoare, de conturare, construirea, consolidarea cultului personalităţii. TED nu e nici în afacerea de dezvoltare personală.

TED, aşa cum spune şi motto-ul propriu, este în “afacerea” cu ideile de valoare care merită a fi împărtăşite


Ce înseamnă asta? 
Ca să explicăm originea fenomenului TED este bine să aruncăm o privire la momentul şi locul unde se naşte TED. 

Suntem în anul 1984 moment în care apare în "Silicon Valley" Apple Macintosh.  
Pe 23 februarie 1984 se naşte TED. 


Dar ce semnificaţie mai are 1984? 

„O mie nouă sute optzeci şi patru”, scris şi „1984”, este un roman politic creat de George Orwell în 1948 şi tipărit în 1949. Romanul descrie o Mare Britanie posterioară unui război nuclear ipotetic dintre Est şi Vest, care ar fi avut loc în anii '50, în care s-a instaurat un regim de tip totalitar foarte inspirat din ceea ce a fost stalinismul şi din anumite elemente ale nazismului. Libertatea de expresie ca atare nu mai există. Toate gândurile sunt minuţios supravegheate, iar imense afişe, care tronează pe străzi, indică tuturor că „Big Brother stă cu ochii pe tine”, în engleză Big Brother is watching you. 

Acest roman „1984” a fost folosit de Steve Jobs pentru lansarea computerului Apple Macintosh. 

Puteţi să urmăriţi pe YouTube filmul: „Apple 1984 Super Bowl Commercial Introducing Macintosh Computer (HD)”

Şi într-un minut intraţi, în acest mod, şi în atmosfera TED care în mod clar nu e în nici un caz o atmosferă despre cum să vorbeşti publicului, maselor.
Dimpotrivă!

Autor: Tibi Ruczui


miercuri, 19 octombrie 2016

De câte ori trebuie să repetăm un discurs TED ca să fie bun?

Carmine Gallo autorul cărţii "TALK LIKE TED" citează mai mulţi speakeri de succes de la TED şi 
ajunge la concluzia că repetiţia discursului este, cum spunem noi, "mama învăţăturii".

Întrebarea 

pusă de Carmine Gallo este: 

De câte ori trebuie să repetăm discursul?

Răspuns

De mai mult de 200 de ori! ....... dar ...ca să ne ferim de surprize e bine să repetăm de 20 de ori.

luni, 17 octombrie 2016

,,Dacă nu acum, când ?”: cum a ajutat comunitatea TEDx familia unui speaker

Laura Rozo a fost speakerul surpriză al ediţiei TEDxUNC din februarie 2013. 

A păşit pe scenă calmă, încrezătoare şi a înfiorat mulţimea prin cuvintele ei simple şi oneste. Laura era o persoană simpatică şi energică , implicată în toate acţiunile comunităţii ei. Era determinată să contribuie la dezvoltarea acesteia. 

În 2011, se afla în Portugalia când a început să simtă o durere intensă în picior. 
A fost diagnosticată cu o formă rară de cancer şi Laura a înţeles că viaţa ei se va schimba radical. Totuşi, când a auzit diagnosticul, primul lucru pe care a vrut să-l ştie de la doctor a fost dacă poate să zboare cu paraşuta. 
Era determinată să scoată tot ce are mai bun din zilele pe care le mai are. Dorea să îşi trăiască viaţa la maxim. Deşi trecea prin dureri inimaginabile, a reuşit să predea salsa din pat (era specialitatea ei) şi a continuat să găsească frumosul din fiecare zi. 
Chimioterapia a funcţionat, dar la un moment dat cancerul a recidivat şi Laura nu a mai putut participa la cursurile universitare pe care le urma. 

Chenxi ,,Chex “ Xu, una dintre prietenele bune ale Laurei, spune că aceasta ştia că fericirea ei era cea mai importantă, fapt ce o făcea să reuşească să râdă cu prietenii, în ciuda faptului că mai avea de trăit doar două luni. 
Un lucru pe care l-a descoperit Laura a fost că trebuie să te bucuri de fiecare moment din viaţă la maxim, să nu iroseşti nicio secundă. 

Dorea să împărtăşească descoperirea ei cu toată lumea. Voia să trezească lumea. Astfel că , Chex i-a propus să ţină un discurs TEDx. Laura a fost inclusă în program de echipa TEDxUNC ca speaker surpriză, fiind ultima din program. 

A uimit publicul şi a ridicat o sală întreagă cu lacrimi în ochi în picioare. Şocanta afirmaţie confesată auditoriului a fost : ,,Moartea nu mai este o ameninţare, ci condiţia ce îmi maximizează viaţa.” 

Cât timp Laura a stat în spital familia ei s-a mutat într-un apartament micuţ aproape de spital. Laura îşi făcea probleme în vederea condiţiilor de viaţă ale familiei ei după moartea sa, având în vedere facturile medicale pe care aceştia le aveau de plătit. Dorea să-i dea familiei sale o nouă casă. A reuşit s-o găsească dar, pentru a se muta, familia avea nevoie de 20.000$, bani pe care pur şi simplu nu îi avea. 

Prietenii Laurei împreună cu organizatorii TEDxUNC au lansat pe internet mesaje, au distribuit discursul Laurei şi au organizat o cină cu scop umanitar, totul în vederea strângerii sumei necesare. 

În noaptea în care scopul a fost atins, Laura şi întreaga comunitate au sărbătorit. 
Starea ei se agravase într-un timp foarte scurt, dar Laura a fost prezentă şi a luminat seara prin spiritul ei. A fost ultima dată când s-a plimbat. 
Laura Rozo a murit la două zile după eveniment. 

Dar în urma ei a rămas mesajul pe care o lume întreagă l-a înţeles din experienţa ei: trăieşte cât mai poţi!


autor: Miruna Tudor

miercuri, 5 octombrie 2016

O mare idee care animă Piaţa Sfatului din Braşov

Piaţa Sfatului este un obiectiv turistic major al Braşovului. Terasele cochete, aerul medieval, fântâna spectaculară şi sutele porumbei atrag sute de mii de turişti. 

De multe ori Piata Sfatului se transformă într-o imensă scenă. De exemplu. Opera Braşov îşi inaugurează fiecare nouă stagiune cu un concert special în Piaţa Sfatului. În acest an, vineri , 9 septembrie, de la ora 19,00, melomanii au putut urmări concertul intitulat „Magia Operei”, adus în semn de omagiu Sfintei Fecioare Maria, ocrotitoarea Braşovului. 
Concertul a debutat cu un imn dedicat Maicii Domnului, „Ave Maria“ de Nicolae Bretan. 
Programul a continuat cu arii şi momente din opere şi operete celebre: „Don Giovanni”, „Nunta lui Figaro”, „Flautul fermecat” de W.A. Mozart, „Nabucco” şi „Traviata” de G. Verdi, „Carmen” de G. Bizet, „Bărbierul din Sevilla” de G. Rossini, „Gianni Schicchi” de G. Puccini, „Silvia” şi „Contesa Maritza” de E. Kalman . 

Interesant de observat şi urmărit, pentru turiştii aflaţi în Piata Sfatului între 19 septembrie – 23 octombrie 2016, cum zece dintre personajele istorice marcante ale Braşovului interacţioneză cu trecătorii. 

Evenimentul reprezintă o premieră în sensul în care este pentru întâia dată când Piaţa Sfatului este o cuprinzătoare scenă în sine. La fel ca în Aikido care înseamnă textual "calea armonizării energiei" esenţa acestui proiect turistic se bazeză pe forţa clădirilor prin crearea unor personaje care vin practic direct din aceste spaţii. Este extraordinară forţa de persuasiune a acestei tehnici.

Aici în Piata Sfatului se plimbă împreună cu turiştii următoarele zece personalităţi istorice din Braşov, domni şi doamne îmbrăcaţi în costume de secol XVI-XIX 

1. Johannes Honterus (1498-1549) 
2. Diaconul Coresi (d. 1583) 
3. Apollonia Hirscher (d. 1547) 
4. Michael Weiss (1569-1612) 
5. George Bariţiu (1812-1893) 
6. 6.Andrei Mureşanu (1816-1863) 
7. Mişu Popp (1827-1892) 
8. Elena Mureşianu (1862-1924) 
9. Maria Baiulescu (1860-1941) 
10.Aprily Lajos (1887-1967) 

Surorile Carmen şi Simona Ciuraru de la Asociația Cultour, prezente şi la evenimentul “Return to Innocence” organizat de TEDxBraşov, în data de 27 mai 2016, reprezintă sufletul care practic animă acest proiect. 
Surorile Ciuraru asigură recrutarea și formarea personajelor istorice prezenți în Piața Sfatului.

Acest proiect inedit , numit „Istoria la persoana întâi”, este iniţiat și coordonat de Muzeul Casa Mureșenilor Brașov şi finanțat de Primăria Municipiului Brașov.


Surorile Carmen si Simona Ciuraru la TEDxBraşov

sâmbătă, 1 octombrie 2016

Cheia ieşirii din criza educaţiei

Cum scriu chinezii cuvântul criză?  Avem două caractere: unul care înseamnă pericol şi celălalt care înseamnă oportunitate. Această combinaţie, pericol şi oportunitate, ne poate da cheia ieşirii din criza educaţiei.

Începutul crizei 
Primii roboţi industriali, născuţi în 1954, au dus la creşterea eficienţei din industrie, precum şi la reducerea numărului de oameni de pe liniile de asamblare. 

De atunci prin creşterea puterii microcipurilor roboţii au devenit tot mai abili în a fura noi si noi JOB-uri. 

Un exemplu recent
Şi vorbim în prima fază de “democratizarea” meseriei de taximetrist. 
Prin UBER oricine, întreprinzător sau şomer, poate să facă cam ce făcea pe vremuri un taximetrist. Dar pasul următor, anunţat chiar de UBER, va fi atunci când practic nu va fi nevoie de nici de şofer. Vorbim de maşinile autonome care înseamnă lipsa şoferului.

Si de aici de fapt am vrut sa arăt, prin puterea exemplului, că  Şcoala de şoferi va dispărea. 

Deci acuma daca avem un conflict între taximetriştii care se opun progresului (precum pe vremuri sindicatele) adus de UBER ce ne aduce viitorul?

Dar dincolo de această metafora cu Şcoala de şoferi multe alte şcoli o să dispară. 
Şi aici am arătat doar de roboţi care fura JOB-uri specifice celor din clasa muncitoare, din era industrială .......dar nu am vorbit de ....

Învatarea automatizată 
Un profesor poate sa citească 10.000 de lucrări în 40 de ani de carieră iar un medic oftalmolog poate vedea 50.000 de ochi. 
Dar o maşină poate citi milioane de lucrări şi poate vedea milioane de ochi în câteva minute. 

Este foarte clar că nu putem concura cu maşinile nici dacă mergem la cele mai renumite sau la cele mai scumpe şcoli din lume...si nici dacă, spre norocul nostru, avem un IQ mai mare de 170.

Să revenim la modelul de Educatie 3D
Din cele aratate mai sus e clar că nu avem ce face doar cu o educaţie pe lăţime, liniară, de masă. Scolile de soferi o sa dispara. 
Si doresc sa spun ca Şcoala de şoferi  nu este doar o simplă metaforă pentru dispariţia altor şcoli. 
Şi tot din cele arătate vedem că nici meseria de profesor sau de medic, adică acele meserii numite liberale, centrate cunoaştere, pe individ, nu au viitor. 

Şi unde este totusi oportunitatea în educaţie?
Ne explică Anthony Goldbloom,  speaker TED
Este nevoie, spune Anthony Goldbloom să vezi nişa de piaţă şi să vezi şi să înveţi doar acele lucruri pe care maşinile nu le pot face.

Concluzie
Oportunitatea de a face un sistem educational 3D pare în prezent că nu există dar în realitate este mult mai mare decât criza însăşi din educaţie. Lumea devine din ce în ce mai complexă şi în locul unui sistem educaţional croit să conducă la măreţia societăţii capitaliste avem nevoie de un nou sistem educaţional pentru societatea post-capitalistă.



Educaţia 3D

Educaţie formală? Educaţie non-formală? Sau 
Educaţie 3D? 

Ce înseamnă de fapt conceptul Educaţie 3D? 

Conceptul 3D în educaţie reprezintă doar un model de înţelegere simplu şi nimic mai mult. 

Scopul? Să înţelegem intuitiv şi rapid conceptul cheie Educaţie 3D. 

Dacă prin educaţie formală înţelegem o educaţie pe lăţime, adică o educaţie de masă, în format de eră industrială, 
Şi 
Dacă prin educaţia non-formală înţelegem o educatie pe adâncime, educaţia individului. (Să ne imaginam aici că fiecare individ este ca şi un izvor de apă vie într-o fântână.)
Atunci prin Educaţia 3D înţelegem o educaţie pe înălţime. 

Educaţia 3D nu spune că educaţia formală este bună sau rea. 
La fel Educaţia 3D nu spune că educaţia non-formală, centrată pe individ (pe nevoile lui, pe potenţialul lui) este bună sau rea. 
Spune doar, la modul intuitiv, ca băţul educaţional are două capete: un capăt formal şi un capăt non-formal. 
În esenţă vorbim, poate chiar în contradictoriu, despre acelaşi băţ. 

Educaţia în 3D vă propune să păşiţi dincolo de viziunea liniară, plană despre educaţie. 

Vă propune o noua perspectivă, pe înăltime. 
Prin 100 de idei TED, testate, validate ştiinţific şi prin practică, o să puteţi vedea, cum potenţilaul uman poate fi valorificat aşa cum nu visăm în acest moment. 

Practic nu contează unde vă aflati (ca profesor, ca părinte, ca student, ca şi cercetător, etc.) pe aria de acoperie din educaţia formală, non-formală sau informală. 
Trebuie doar sa ştiţi ca până în anul 2029 se estimează că inteligenţa artificală va egala inteligenţa umană. 

In paranteza. (Noi nu avem nevoie să aşteptăm paşnic o noua criză în educaţie. Prin acestă carte noi putem să privim strict oportunitatea şi nu strict criza - care practic genereaza oportunitatea). 

Atunci in 2029 o să fim în situaţia comparabilă cu cea din 2016 când spunem că roboţii fură JOB-urile. 
Deci probabil că până in 2029 o să avem computer cuantic evoluat. 
El, computerul cuantic, există deja, chiar dacă nu aţi auzit de el. 
Deci dacă acuma practic nu mai e nevoie să muncim (decât ca şi muncitor al cunoaşterii) după 2029 nu va fi nevoie nici sa mai gândim. 
Şi să ne gândim un pic….… probabil atunci o să ne îndreptam spre educaţia în 4D.

Concluzie
Cartea Educaţia 3D vă propune să transformaţi chiar acum o aşa zisă criză în educaţie în oportunitate pentru copilul dumneavoastra, în oportunitate pentru comunitatea dumneavoatră oricare ar fi dimensiunea acelei comunităţi.