vineri, 31 ianuarie 2014

Rob Harmon: Cum poate piata sa tina cursurile de apa curgand

In conditiile in care cursurile de apa 
si raurile 
seaca 
din cauza folosirii excesive, 
Rob Harmon a implementat un ingenios mecanism de piata pentru a aduce apa inapoi.

Fermierii si berarii isi descopera sortile ingemanate in interesanta poveste , 
veche de un secol, a Prickly Pear Creek.

miercuri, 29 ianuarie 2014

Kevin Surace inventeaza gipscartonul ecologic

Kevin Surace 
sugereaza 
sa regandim materialele de constructii -- precum eternul gipscarton -- pentru a reduce uriasa amprenta CO2 generata de productia acestora si construirea cladirilor. 

El ne prezinta EcoRock, un gipscarton curat, reciclabil si eficient energetic, 
creat de echipa lui de la Serious Materials.

duminică, 26 ianuarie 2014

Norman Foster: Agenda mea verde pentru arhitectura

Asa cum spune, in filmul de mai jos, Sir Norman Foster, arhitect englez: 
"Agenda verde este probabil cea mai importantă agendă și cea mai mare problemă a momentului." 

Sir Norman Foster a studiat arhitectura la Universitatea din Manchester si a obtinut apoi o bursa pentru a-si continua studiile la Universitatea Yale. 

Este unul dintre cei mai renumiti si recunoscuti arhitecti contemporani pe plan international. Noul campus Apple, visul cu naveta spatiala-mama, visat de Steve Jobs, este realizat de Norman Foster care are in echipa de arhitecti si doi tineri romani extrem de talentati. 

Sa urmarim discursul de mai jos in care Forster spune: 
 "Si interesant, acum ca ma gandesc, ei (cosmonautii rusi) au fost primii ecologisti adevarati. Erau plini de o pasiune inovatoare, satui de problemele cu Marea Aral."

Graham Hill: De ce sunt un vegetarian de zile lucratoare


Toti stim 
argumentele 
cum ca alimentatia vegetariana 
este benefica pentru mediu si pentru animale
-- dar, intr-o civilizatie carnivora, 
schimbarea poate fi dificila. 

Graham Hill 
are o sugestie 
plina de forta, pragmatica... 
Traducere
Valentin Nadasan
Irina Caragea

sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Dan Phillips: Locuinte creative din chestii refolosite

In aceasta amuzanta și 
profunda prezentare 
din cadrul TEDxHouston, 
constructorul Dan Phillips
ne conduce 
printr-o duzina de locuinte 
pe care le-a construit in Texas 
folosind materiale reciclate și refolosite in moduri deosebit de creative. 

Detalii de design geniale, simple, va vor improspata energia creativa.

vineri, 24 ianuarie 2014

Majora Carter: 3 povesti despre eco-antreprenoriat local


Viitorul verde este local
-- iar la TEDxMidwest, 
Majora Carter 
ne aduce 
povestile a trei oameni 
care isi salveaza 
propriile comunitati 
in acelasi timp salvand planeta. 
Numiti-o "securitatea orasului natal."

marți, 21 ianuarie 2014

Mick Cornett: Proiectand un oras pentru oameni și nu pentru masini

Oklahoma City este un oras de marime mjlocie cu o problema uriasa: a figurat printre cele mai obeze orase din America. 

Primarul Mick Cornett si-a dat seama ca, pentru a-si transforma orasul intr-un loc unde sa-ti doresti sa muncesti si sa locuiesti, trebuia sa devina mai sanatos. 

In acest discurs fermecator, ne calauzeste prin schimbarile intortocheate care au ajutat OKC sa slabeasca un milion de livre impreuna (450.000 de kilograme).

duminică, 19 ianuarie 2014

Stephen Ritz: Un dascal cultiva verde in South Bronx

Un vartej de energie si idei, 
Stephen Ritz 
e un dascal 
din amaratul South Bronx din New York, 
unde el și elevii lui cultiva luxuriante gradini pentru hrana, verdeturi - și slujbe. 

Incercați sa tineti pasul 
cu comoara sa din New York
in timp ce insira entuziast multiplele moduri de a cultiva speranta intr-o comunitate pentru multi deja proscrisa sau chiar in comunitatea voastra.

sâmbătă, 18 ianuarie 2014

Kamal Meattle: Cum iti poti produce singur aer proaspat


Cercetatorul Kamal Meattle 
ne arata 
cum un aranjament 
facut din 3 plante obisnuite 
de casa, 
folosite in anumite locuri ale locuintei sau biroului, 
pot curata aerul.


vineri, 17 ianuarie 2014

Enrique Peñalosa: Autobuzele si democratia in actiune

„Un oras avansat nu este acela in care chiar si oamenii saraci folosesc masini ci, mai degraba cel in care cei bogati folosesc transportul in comun," spune Enrique Peñalosa. 

Fostul primar al oraşului Bogota, ne impartaseste unele dintre tacticile folosite de el pentru a schimba dinamica transportului in capitala columbiana...si ne sugereaza cum am putea construi in viitor, orase elegante .

miercuri, 15 ianuarie 2014

Jacque Fresco: In interiorul noului oras al viitorului

In acest film Jacque Fresco explica de ce scoala raspandeste o conceptie romantica asupra vietii. 
Rezultatul este dramatic.  "Traiesti viata unei persoane moarte....influentata la scoala", spune Jacque Fresco. 

Prin acest nou film, marca Proiect Venus, nu se vorbeste insa despre scoala ci despre noul oras al viitorului.
Imaginatia noastra este pusa la lucru. 
E ca si cum ai citi un roman de Jules Verne. 
"Noi nu suntem inca civilizati" 
sustine in mod argumentat Jacque Fresco, 
autorul Proiectului Venus.

Principalul argument adus de Jacque Fresco este coruptia.

Traim intr-o lume profund corupta 
unde nu esti invatat  cum gandesti si sa privesti inainte. 

Ei te invata sa fii un bun programator, un chimist, un mecanic auto sau un inginer structurist dar nu-ti ofera o imagine de ansamblu a societatii.
Desi este greu de acceptat 
si de crezut 
in vremurile noastre, 
exista metode si posibilitati 
sa accesam in mod gratuit energii 
fara nici un pret de cost, 
energii regenerabile pe care actualul sistem refuza sa le valorifice din cauza intereselor personale si profitului. 

Scurta privire intr-un posibil viitor. "Politica a fost buna, cu o suta de ani in urma. Astazi, e total depasita." spune Jacque Fresco in filmul de mai jos, intitulat "Pregatiti pentru viitor".

Haideti sa vedem cum arata schita pentru noua era stiintifica in interviul cu futuristul Jacque Fresco.
Ca sa reinventezi societatea e nevoie in primul rand de o viziune.
Un proverb spune:
"Acolo unde nu este viziune, oamenii dispar".

Ca sa pui viziunea in practica este nevoie de schimbare.
Ori aici, la acest capitol cu implementarea apar primele probleme. Si apoi apar si alte probleme. 
Ajungi repede la concluzia ca faza asta cu transpunerea in practica e chiar mai dificila. Si asa si este. 
In opinia mea, daca ar fi sa dau o cifra, pentru comparatie,  este de 10 mai greu sa pui in practica viziunea decat sa o elaborezi. Si asta, atentie, in conditiile in care ai anumite fonduri financiare sau resurse la dispozitie. In limbaj popular: socoteala de acasa nu prea corespunde cu realitatea din targ.

Dar oricat de greu ar fi noi suntem datori sa experimentam reinventarea societatii.
Avem aici un exemplu, in persoana lui Jaque Fresco,  care inoveza atat in plan tehnic cat si in plan social. Jaque Fresco este comparat cu Da Vinci.
Eu zic ca urmarind filmul prezentarii 
putem apoi linistiti sa extragem multe si valoroase invataminte in legatura cu raspunsul la intrebarea: cum se reinventeaza societatea.
Jacque Fresco ne releva in prin intermediul  filmului urmator faptul ca radiatia solara care loveste suprafaţa Pamantului in fiecare an, este de 10.000 de ori mai mare decat consumul mondial de energie actual. 
Noi tehnologii apar constant pentru a valorifica acest potential. 
Dar mai sunt si alte surse de energie de care e bine sa stim pentru a nu cadea prada unor manipulari de genul ca vine sfarsitul lumii odata cu epuziarea energiei conventionale primitive, din era dinozaurilor. 

marți, 14 ianuarie 2014

De ce promovez filmele TED? Motivul nr. 3

luni, 13 ianuarie 2014

Jacque Fresco: Spre o societate emergenta

Evenimentul TEDx 

"Green, Green Grass of Home", organizat de 'Performantica si Compania', in Brasov, aduce in prim plan, prin vorbitori de exceptie, experiente concrete si nu teorii si cuvantari frumoase, goale de continut,  prezentate eventual sub "marca" TED.

E usor a spune versuri cand nu ai nimic a spune. 

Deci, dorim sa va aducem in fata voastra,  
o sa-i si aducem, 
oameni la fel de valorosi precum Jacque Fresco, care prin Proiectul VENUS pledeaza pentru tranzitia de la o societate bazata pe bani catre o economie bazata pe resurse. 
Daca va face placere o sa-l invitam si pe Jacque Fresco (97 ani), prin video, sa fie impreuna cu noi.

Film este subtitrat in limba romana.

duminică, 12 ianuarie 2014

Britta Riley: O gradina in apartamentul meu

Britta Riley a dorit sa isi cultive propria hrana (in micul ei apartament). 

Asa ca, impreuna cu prietenii ei, a dezvoltat un sistem care sa-i permita sa cultive plante in sticle de plastic folosite - cercetand, testand şi regland sistemul cu ajutorul social media, incercand multe variante simultan si ajungand rapid la sistemul optim. Se poate numi DIY distribuit. Iar rezultatele? Delicioase.
 Traducere
Miruna Grigorescu
Ariana Bleau Lugo




John Hardy: Scoala mea verde de vis

Insotiti-l pe John Hardy  in turul Scolii Verzi, scoala lui iesita din tipare, in Bali, care invata copiii cum să construiasca, gradinareasca, creeze și sa intre la facultate. 

Piesa centrală a campusului este Inima Scolii, in formă de spirala, poate cladirea cea mai mare din lume din bambus fara sprijin.

 Film TED tradus in limba romana de Laszlo Kereszturi si Magda Marcu.

De ce promovez filmele TED? Motivul nr. 2

Jane Poynter: Viata in Biosfera 2


Asa arata Biosfera 2
care se intinde pe o suprafata de 3,15 hectare
Jane Poynter povesteste despre cum a trait timp de doi ani şi 20 de minute in Biosfera 2 -- o experienta care a provocat-o sa exploreze cum am putea sustine viata in mediile cele mai dure. 

Aceasta este prima prezentare TED inregistrata la un eveniment TEDx organizat independent, care a avut loc la Universitatea California de Sud.




sâmbătă, 11 ianuarie 2014

Suntem focusati si un pic si deja si obsedati de tema evenimentului exclusivist TEDx organizat de Performantica

vineri, 10 ianuarie 2014

How to TEDx: How to create a valuable sponsor pack

How to TEDx: How to Integrate Your Sponsors

How to TEDx: How to Plan Your Budget

De ce promovez discursurile TED?

Eric Berlow si Sean Gourley: Harta ideilor care merita raspandite


Cum arata 24.000 de idei? 

Ecologistul Eric Berlow si 
fizicianul Sean Gourley 
aplica algoritmi intregii arhive TEDx Talks, conducandu-ne intr-o calatorie vizuala stimulatoare 
pentru a evidentia maniera in care ideile sunt interconectate la nivel global.

luni, 6 ianuarie 2014

Steve Jobs: Timpul e limitat, nu trai viata altora

La data de 12 iunie 2005
Steve Jobs a fost invitat 
in fata absolventilor universitari de la Stanford pentru a tine un discurs. 

Fara sa-i fie rusine ca nu a facut facultatea, 
cel care conducea Apple si Pixar 
a vorbit despre deciziile dintre viata si moarte. 



Sunt onorat să fiu cu voi astăzi, la absolvirea uneia dintre cele mai bune facultăţi din lume. 
Eu nu am terminat niciodată facultatea. 
Să fiu sincer, acesta este momentul în care mă simt cel mai aproape de absolvirea unei facultăţi. 
Azi, vreau să vă spun trei lucruri din viaţa mea. 
Atât. Nu e mare lucru. Doar trei poveşti. 

PRIMA POVESTE. Am renunţat la Colegiul Reed după primele şase luni. 
Totul a început înainte să mă nasc. Mama mea biologică era o studentă tânără şi nemăritată şi a decis să mă dea spre adopţie. Ea voia foarte mult să fiu adoptat de oameni care au terminat liceul şi facultatea. Iniţial, trebuiau să mă adopte un avocat şi soţia lui. 
Doar că s-au decis în ultimul moment că voiau o fată. Aşa că părinţii mei, care se aflau pe lista de aşteptare, au primit un telefon în mijlocul nopţii. "Sigur că vrem să îl adoptăm", a fost răspunsul lor. Însă, iniţial, mama mea biologică a refuzat să semneze actele de adopţie, pentru că aflase că nici viitorii mei părinţi nu terminaseră colegiul. Până la urmă, au convis-o, când i-au promis că eu voi merge la colegiu. 17 ani mai târziu, am mers, dar am ales un colegiu la fel de scump ca Stanford, iar părinţii mei, din clasa muncitoare, îşi dădeau toate economiile pe mine. După şase luni, am simţit că nu mă ajută la nimic colegiul. Nu ştiam ce vreau să fac cu viaţa mea şi nu ştiam cum mă poate ajuta colegiul să mă hotărăsc. 
Şi mai şi cheltuiam toate economiile pe care părinţii mei le făcuseră, de-a lungul vieţii. Aşa că am renunţat, sperând că totul va fi bine. A fost destul de înfricoşător, dar, privind înapoi, a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat. Am început să merg doar la orele care mă interesau. Nu a fost totul boem. Nu aveam unde să dorm, aşa că dormeam pe jos, în camerele prietenilor. Returnam sticlele de Cola, care costau 5 cenţi, ca să am cu ce să-mi cumpăr de mâncare, şi mergeam 11 kilometri pe jos, în fiecare duminică, ca să iau o masă bună la templul budist Hare Krishna. De fapt, tot ceea ce am învăţat urmându-mi curiozitatea şi intuiţia s-a dovedit a fi de nepreţuit. Să vă dau un exemplu. La Colegiul Reed se făceau unele dintre cele mai bune cursuri de caligrafie. Fiecare poster şi fiecare etichetă de pe fiecare raft din campus erau scrise frumos. Aşa că am urmat şi eu cursul. Am învăţat acolo despre fonturile cu serife, fără serife, despre spaţiile şi combinaţiile dintre litere etc. Mi s-a părut fascinant, dar nu i-am găsit o aplicaţie practică. Abia peste zece ani am găsit-o, când am inventat calculatorul Macintosh. Era primul calculator cu fonturi frumoase. Şi, pentru că Windows a copiat Apple, probabil că niciun calculator nu ar fi avut aceste fonturi dacă nu aş fi urmat acel curs. 
Mi-a fost greu să fac această conexiune (n.r. colegiu-Macintosh) în studenţie, dar după zece ani totul a devenit clar. Nu poţi face conexiuni dacă priveşti doar înainte, ci doar dacă priveşti înapoi. Trebuie să ai încredere că "punctele" se vor conecta la un moment dat, în viitor. 
Trebuie să ai încredere în ceva: în curaj, în destin, în viaţă, în karma, nu contează. 
Abordarea asta nu m-a trădat niciodată şi a făcut diferenţa în viaţa mea. 

A DOUA POVESTE. A doua poveste este despre dragoste şi pierderi. Am aflat de tânăr ce îmi place să fac. 
Am fondat Apple, în garajul casei părinţilor mei, pe când aveam doar 20 de ani. Am lucrat din greu şi, în doar zece ani, Apple a ajuns să valoreze 2 miliarde de dolari şi să aibă 4.000 de angajaţi. Aveam 30 de ani şi tocmai lansasem calculatorul Macintosh, cu un an în urmă. Apoi, am fost dat afară. Cum să fii dat afară de la o companie pe care tu ai fondat-o? Păi, pe măsură ce compania creştea, am angajat pe cineva despre care credeam că este talentat să conducă Apple, alături de mine. Timp de un an, totul a mers bine, dar apoi viziunile noastre despre viitor au început să difere, iar comitetul director i-a luat lui partea. 
Astfel, am fost dat afară. Tot ceea ce clădisem în întreaga viaţă a dispărut, era devastator. Pentru câteva luni, nu am ştiut ce să fac. Simţeam că am dezamăgit generaţia de antreprenori dinaintea mea, că am pierdut bastonul de mareşal care-mi fusese dat. M-am întâlnit cu David Packard (n.r. co-fondator Hewlett-Packard) şi cu Bob Noyce (n.r. co-fondator Intel) şi mi-am cerut scuze că eşuasem atât de grav. Eram un eşec public şi chiar mă gândeam să plec din Silicon Valley (n.r. unde au sediul marile corporaţii tehnologice ale lumii). Dar, încet-încet, am început să realizez ceva: încă îmi plăcea ce făceam. Lucrurile la Apple nu se schimbaseră deloc, eram respins, dar încă eram îndrăgostit de tehnologie. Aşa că am luat-o de la capăt. Nu mi-am dat seama pe moment, dar faptul că am fost dat afară de la Apple a fost unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat vreodată. 
Greutatea succesului a fost înlocuită de uşurinţa de a fi din nou începător, mai nesigur pe mine. Astfel, am intrat într-una dintre cele mai creative perioade ale vieţii mele. În următorii cinci ani, am fondat două companii, NeXT şi Pixar, şi m-am îndrăgostit de o femeie extraordinară, care avea să devină soţia mea. Pixar a creat primul film animat din lume, Toy Story, şi acum este cel mai de succes studio pentru filme de animaţie din lume. În mod incredibil, Apple a cumpărat NeXT, aşa că eu m-am întors , iar tehnologia inventată la NeXT este sufletul renaşterii Apple. Sunt aproape sigur că niciunul dintre aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat dacă nu aş fi fost dat afară de la Apple. A fost ca un medicament cu gust groaznic, dar de care pacientul avea nevoie. Uneori, viaţa te loveşte în cap cu o cărămidă. Nu-ţi pierde speranţa. Sunt convins că singurul lucru care m-a făcut să continui a fost că iubeam ceea ce făceam. Trebuie să aflaţi ce iubiţi şi ce vă place. Asta este valabil atât pentru viaţa profesională, cât şi pentru cea personală. 
Munca vă va ocupa o mare parte din viaţă şi singurul mod în care puteţi fi complet satisfăcuţi este să faceţi ceea ce consideraţi voi o meserie grozavă. Dacă n-aţi găsit-o încă, mai căutaţi, nu vă resemnaţi. La fel cum se întâmplă şi cu celelalte probleme de pe suflet, veţi şti când aţi găsit-o. Şi, la fel ca o relaţie, devine din ce în ce mai bună pe măsură ce trec anii. Aşa că trebuie să căutaţi ce vă place până găsiţi acest lucru. Nu vă resemnaţi! 

A TREIA POVESTE. A treia poveste este despre moarte. 
Când aveam 17 ani, am citit ceva de genul:
"Dacă trăieşti fiecare zi ca şi când ar fi ultima, într-o zi sigur vei avea dreptate". 
M-a marcat şi, de atunci, m-am uitat în oglindă în fiecare dimineaţă şi m-am întrebat: 
"Dacă azi ar fi ultima zi din viaţa mea, aş vrea să fac ceea ce fac acum?". 
Iar dacă răspunsul era "nu" pentru mai multe zile în şir, ştiam că trebuie să schimb ceva. 
Faptul că am ştiut mereu că voi muri în curând este "unealta"care m-a ajutat să iau decizii importante în viaţă. 
Pentru că aproape totul - aşteptările, mândria, frica de ruşine sau eşec - sunt lucruri care pălesc în faţa morţii, lăsând loc doar pentru ceea ce este important. 
Faptul că îţi aduci aminte că vei muri este cea mai bună metodă pe care o cunosc eu de a evita capcana care te face să crezi că ai ceva de pierdut. Nu există niciun motiv pentru care să nu îţi urmezi inima. 
Acum un an (n.r. în 2004), am fost diagnosticat cu cancer. 
Mi s-a făcut o tomografie la 7.30 dimineaţa, care indica în mod clar că am o tumoare pe pancreas. Nici nu ştiam ce este pancreasul. Doctorii mi-au spus că, aproape sigur, acest tip de cancer este incurabil şi că nu ar trebui să mă aştept să trăiesc mai mult de trei-şase luni. Doctorii m-au sfătuit să merg acasă şi să-mi fac ordine în treburi, ceea ce în limbajul medicilor înseamnă să te pregăteşti de moarte. Înseamnă să încerci să le spui copiilor tăi, în doar câteva luni, tot ceea ce credeai că vei avea timp să le spui în zece ani. 
Înseamnă să te asiguri că totul este pregătit astfel încât să-i fie cât mai uşor posibil familiei tale. Înseamnă să-ţi iei la revedere. Am trăit toată ziua cu acest diagnostic în minte. Totuşi, mai pe seară, am făcut o biopsie, adică doctorii mi-au băgat un endoscop pe gât, prin stomac şi intestine, mi-au băgat un ac în pancreas şi au scos câteva celule din tumoare. 
Eram sedat, dar soţia mea, care era acolo, mi-a spus că, în momentul în care s-au uitat la celule la microscop, doctorii au început să plângă, pentru că s-a dovedit că sufăr de o formă foarte rară de cancer pancreatic, care se vindecă prin operaţie. Am făcut operaţia, iar acum mă simt bine. 
 A fost momentul în care m-am aflat cel mai aproape de moarte şi sper să rămână aşa pentru următorii zeci de ani. Faptul că am trecut prin asta mă face să vă spun un lucru cu puţin mai multă siguranţă decât atunci când moartea era un doar concept. Nimeni nu vrea să moară. Nici măcar oamenii care vor să ajungă în Rai nu vor să moară ca să ajungă acolo. Cu toate astea, moartea este destinaţia pe care o împărţim cu toţii. Nimeni nu a scăpat de ea. Şi aşa şi trebuie, pentru că Moartea este, foarte probabil, cea mai bună invenţie a Vieţii. Este agentul de schimbare a Vieţii. Ea îi "curăţă" pe cei bătrâni şi face loc pentru cei "noi". Deocamdată, cei "noi" sunteţi voi, dar într-o zi, nu foarte îndepărtată de cea de azi, veţi deveni treptat cei "vechi" şi veţi fi "curăţaţi". Îmi pare rău că sunt dramatic, dar cam aşa e. 
 Timpul vostru este limitat, aşa că nu-l irosiţi trăind în locul altcuiva. Nu fiţi prinşi în dogme, care înseamnă să trăiţi cu rezultatele gândirii altor oameni. Nu lăsaţi "zgomotul" creat de opiniile altora să vă distragă de la vocea voastră interioară. Şi, cel mai important, aveţi curajul să vă urmaţi inima şi intuiţia. Ele ştiu, cumva, ceea ce vreţi să deveniţi cu adevărat. Tot restul este secundar. Când eram tânăr, exista o publicaţie uimitoare, numită "The Whole Earth Catalog" (Catalogul întregului Pământ), care era una dintre bibliile generaţiei mele. 
A fost creată de un tip pe nume Stewart Brand, aici în Menlo Park (n.r. aproape de Palo Alto, California), care a adus revista la viaţă cu ajutorul talentului său poetic. Asta se întâmpla prin anii '60, înainte să apară calculatoarele, aşa că totul era făcut cu ajutorul maşinilor de scris, al foarfecelor şi al camerelor foto polaroid. Revista era un fel de Google pe hârtie, 35 de ani înainte ca Google să apară. 
Era idealistă şi plină de "unelte" simple şi noţiuni extraordinare. Stewart şi echipa lui au lansat câteva ediţii ale "The Whole Earth Catalog" şi, după ce revista şi-a urmat cursul, au lansat un ultim număr. Era mijlocul anilor '70 şi eu eram de vârsta voastră. Pe coperta patru a ultimului număr, era o fotografie cu un drum de ţară, la răsărit. Sub fotografie, erau cuvintele: "Rămâneţi Flămânzi. Rămâneţi Nebuni". Era mesajul lor de rămas bun, înainte de a se închide. Mereu mi-am dorit acelaşi lucru pentru mine. 

Iar acum, când absolviţi şi o luaţi de la început, vă doresc asta şi vouă. Rămâneţi Flămânzi. Rămâneţi Nebuni. 
Vă mulţumesc foarte mult tuturor.

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

Benjamin Barber: De ce ar fi bine ca primarii sa conduca lumea?


De multe ori pare ca politicienii de la nivelul federal sunt mai interesati de crearea de blocaje decat de solutionarea problemelor mondiale. In acest caz, cine face, de fapt, lucrurile serioase sa mearga? Primarii oraselor. Asadar, teoreticianul politic Benjamin Barber sugereaza: Sa le dam mai mult control asupra politicilor globale. Barber arata cum acesti „baieti de casa” urbani rezolva probleme apasatoare in propria lor curte si poate chiar in lume. 
Traducere
Oana Cazacu 
Ancuta Diana Hatieganu

vineri, 3 ianuarie 2014

Stephen Cave: Cele 4 mituri cu care ne amagim despre moarte

Filozoful Stephen Cave incepe cu o intrebare sumbra dar provocatoare: 
Cand ai realizat pentru prima data ca vei muri? 
Si chiar mai interesant: 
De ce noi oamenii ne opunem inevitabilului sfarsit? 

Intr-un discurs fascinant, Cave exploreaza patru naratiuni -- comune de-a lungul civilizatiei -- pe care ni le spunem „pentru a ne ajuta sa facem fata terorii mortii."

miercuri, 1 ianuarie 2014

Marco Annunziata: Bine aţi venit în epoca Internetului industrial

Toata lumea vorbeste despre „Internetul Lucrurilor", dar ce anume inseamna asta pentru viitorul nostru? 

In aceasta minutioasa prezentare, economistul Marci Annunziata ne infatiseaza modul in care, tehnologia transforma sectorul industrial, creand masini care pot simti, vedea si reactiona- astel incat sa functioneze cat mai eficient. 
Ganditi-va: parti ale avionului care trimit o alerta cand au nevoie de service, sau turbine eoliene care pot comunica sau genera mai multa electricitate. 
Este un viitor cu implicatii incitante pentru noi toti. 
Traducere: 
Doina Zamfirescu
Ariana Bleau Lugo