luni, 5 decembrie 2016

Amintindu-ne de Stella Young

Dacă urmăreşti mai multe discursuri TED vei ajunge la concluzia că majoritatea speakerilor s-au confruntat în viaţă cu probleme pe care le-au depăşit şi păşesc în lumina reflectoarelor pentru a fi o sursă de inspiraţie pentru auditoriu. Discursurile lor conţin nu rar întrebarea ,, Dacă eu am reuşit , câte puteţi face voi ? “ . 

Stella Young nu avea nimic din toate acestea. Ea nu plănuia să fie sursa nimănui de inspiraţie. 
Prin discursul pe care l-a ţinut în cadrul conferinţei TEDxSidney în aprilie 2014, ea urmărea să schimbe stereotipurile cu care s-a luptat toată viaţa ca persoană în scaun cu rotile. 

Stella a descris cum, în timp ce preda unei clase de elevi, un băieţel a ridicat mâna şi a întrebat-o când îşi începe discursul inspiraţional. Atunci a realizat că persoanele cu dizabilităţi sunt folosite ca sursă de inspiraţie pentru persoanele fără dizabilităţi. 
Iar ei i se părea anormal. Poate am văzut acele poze cu o fetiţă fără mâini pictând cu gura , sau un băieţel cu proteze în loc de picioare alergând. Dar Stella susţinea că aceste poze nu ar trebui folosite ca inspiraţie pentru ceilalţi. 
Aceşti copii doar îşi folosesc corpul la cea mai bună capacitate, ceea ce nu este deloc excepţional. Este normal. 
Desfiinţând citatul ,, Singura dizabilitate pe care o ai este o atitudine negativă “, Stella susţine că doreşte să trăiască într-o lume în care un copil nu este mirat când are o profesoară în scaun cu rotile, iar persoanele cu dizabilităţi nu sunt văzute doar ca o sursă de inspiraţe pentru cele fără dizabilităţi, ci ca persoane ,, normale” , capabile să lucreze şi să exceleze fără mila celor din jur. 
Stella Young a murit în data de 6 decembrie 2014. Avea 32 de ani. Nu şi-a dorit să fie sursa nimănui de inspiraţie.


Autor: Miruna Tudor


Sursa

joi, 1 decembrie 2016

Lucru în echipă. Socializare. Implicare în comunitate

Festivalul de jazz si blues- Brașov, 2016 
de Miruna Tudor

 ,, Lucru în echipă. Socializare. Implicare în comunitate.” Acestea sunt motivele invocate de voluntari pentru a justifica dorința lor de a participa la Festivalul de jazz și blues. 

Acesta a avut loc in perioada 24-26 noiembrie la Brașov și a atras atenția multor pasionați de muzică. 

Benga Ana și Betrăreanu Karla Maria, voluntare în cadrul festivalului, explică: ,, Posibilitatea de a fi aici este un adevărat plus în viața noastră: avem șansa să ajutăm oameni în timp ce facem ceea ce ne place- ascultăm muzică.” 

Pe de altă parte, Vlad Poustovan și Vlad Popa susțin că participă ca voluntari ,, în vederea pregătirii pentru viitor”. 

Astfel de evenimente aduc la un loc persoane cu interese comune: atât participanții propriu-ziși, cât și voluntarii împărășesc plăcerea de a asculta muzică bună și de a interacționa. Muzica te deschide, te face mai receptiv la tot ceea ce este în jurul tău. 
Astfel, diferitele idei și mentalități nu mai sunt transmise prin cuvinte, ci prin note muzicale. 

Organizarea festivalului în Brașov aduce orașul în linia orașelor de o importanță culturală majoră din țară. 

În cadrul acestuia, trupe din SUA, Italia, Marea Britanie și multe altele au fermecat publicul. Conexiunea legată între spectatori și cântăreți a determinat mulțimea să se ridice în picioare și în unele cazuri să danseze. Energia pozitivă transmisă de cei de pe scenă determina ca chipurile celor ce părăseau evenimentul să fie luminate de un zâmbet larg. 
Trupa din Statele Unite ale Americii, The Jimmys, susține că organizatorii evenimentului au fost profesioniști, planificarea festivalului fiind de excepție. ,, România ne-a impresionat în mod plăcut: ne-au plăcut oamenii și... mâncarea.“ 
Festivalul de jazz și blues a oferit publicului brașovean ocazia de a participa la un eveniment cultural de importanță națională, invitație la care s-a răspuns clar afirmativ.

duminică, 20 noiembrie 2016

Arabella McIntyre-Brown – speaker la TEDxBraşov, ediţia mai 2016

"Imaginaţie, creativitate, inovaţie. Toate reprezintă acelaşi lucru, corect? 
În realitate, de fapt, sunt trei lucruri total diferite.”. 
Astfel şi-a început Arabella, englezoaică de provenienţă, discursul. 

Arabella, de profesie autoare, ne-a demonstrat că, deşi cei trei termeni sunt diferiţi, sunt egal importanţi în vederea reuşitei oricărui proiect. 
Totodată, ne-a prezentat un adevăr supărător: în perioada în care suntem la şcoală ni se spune că trebuie să stăm în linie, ni se induce un anumit fel de a gândi, identic cu al celor din jur; a face ceva nu mai este un ,,vreau”, ci un ,,trebuie”, iar felul în care ne facem treaba nu mai este un ,,pentru că aşa simt că e bine”, ci un ,,pentru că aşa mi s-a spus”. 

Toate acestea, în viziunea Arabellei, duc la inhibarea imaginaţiei. 

Din fericire, tot ea ne dă vestea cea bună: imaginaţiei i se poate reda libertatea. 
Arabella conduce ateliere prin care îi ajută pe cei ce doresc să devină scriitori. 

O scurtă discuţie cu aceştia este suficient pentru ca ,,singura lor problemă privind scrisul să devină faptul că nu le merg mâinile destul de repede pentru a scrie tot”. 
Arabella ne spune că le oferă ,,cheia”. 
Dar în spatele acestei femei puternice, fascinante, stă o întreagă poveste. 

Cum a ajuns Arabella să trăiască într-o cabană de lemn de pe un deal al Carpaţilor, deşi a locuit pentru mulţi ani în Liverpool? Povestea ei de viaţă şi-o expune cu umor şi sinceritate în cartea proaspăt lansată 
,,Din Liverpool în Carpaţi “. 

Pentru a descoperi mai multe despre ideile Arabellei şi a înţelege care este ,,cheia” despre care aceasta vorbeşte, te invităm să vizualizezi prestaţia acesteia în cadrul evenimentului TEDxBraşov.
autor: Miruna Tudor